Euforia alergatorului

Sunt o persoana comoda. Atat de comoda incat mi-as putea petrece o dupa-amiaza intreaga in fata computerului rasfoind Internetul in timp ce beau o Cola si mananc in sandvis. Atata de comoda incat, daca mi s-ar da timp, as dormi la pranz. Atat de comoda incat inchid ceasul de 5 ori pana sa ma ridic din pat. S-a cam prins ideea.

Asa ca am hotarat sa schimb placa. Pentru o data in viata am zis sa o iau invers. Hai sa ma trezesc zilnic la 7:30, sa alerg jumatate de ora, sa mananc micul dejun.

Prima tentativa, si tin sa repet ca sunt FOARTE comoda, indeajuns incat nu am facut niciodata sport mai mult decat o cerea programa scolara, si nici nu mi-am mobilizat vreodata corpul sa faca altceva decat „somnambulism” pana la birou, plasare in scaun in fata monitorului, intoarcere acasa.

Asadar prima tentativa n-a fost de dimineata. Am vrut sa vad ce inseamna ca adult sa alergi (nu pentru a prinde autobuzul) asa ca m-am dus intr-un weekend mai pe seara in Tineretului si am luat-o la deal si la vale. De ajuns sa spun ca nici nu aveam habar cum sa respir cand am inceput si ca m-au lasat picioarele dupa cateva sute de metri. Am transpirat abundent, asta fiind o alta experienta extrem de coplesitoare. De fiecare data cand ma opream si dupa fiecare repriza de „tras sufletul” curgeau lacuri de sudoare de pe mine, la final imi tremurau picioarele, nu mai vedeam bine, fiecare sunet se amplificase si era sa ma impiedic sa cad pe iarba.
Per total o experienta indeajuns de interesanta incat sa ma faca sa ma las de smecherii dintr-astea desi nici nu incepusem bine.’

Dar nu m-am oprit si ma bucur ca n-am facut-o. In a doua seara in Tineretului, am observat o senzatie simpatica. Dupa o runda de alergat, dupa o alta de mers de relaxare si reincepand sa alerg prindeam chef si chiar mi se parea ca pot alerga mai mult, desi eram mai obosita. Zambeam! Simteam ca as fi alergat o vesnicie, asta dupa ce cu doar o seara inainte mai aveam putin si imi scuipam un plaman. Exista o motivatie si pentru asta: euforia alergatorului.

Asta era acum 3 saptamani.
Nu simt ca am prins aripi intre timp, dar, da, ma trezesc de dimineata, alerg, mananc micul dejun (pas pe care il saream pentru ca pur si simplu nu aveam pofta de mancare, dar a revenit) si prin repetitie simt ca deja respir mai bine, am mai multa energie. O sa imi cam para rau ca vine frigul cat de curand, dar pentru atunci planuiesc ceva exercitii pentru acasa.


One Comment on “Euforia alergatorului”

  1. […] cand am descoperit satisfactiile alergatului (eram de-a dreptul euforica) am mai descoperit si unul dintre trucurile care vin la pachet cu tipul asta de exercitiu fizic si […]


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s