Prima clatita

Mutatul intr-o noua casa (cu atat mai mult daca schimbi orasul, tara etc) poate fi coplesitor. Descoperi dintr-o data lucruri de care nici nu mai tineai minte. Descoperi oricum ca posezi mai multe lucruri decat te-ai fi asteptat. Cutii peste cutii, sacose, genti, rafturi si mai ales carti.

De data asta insa cand m-am mutat aproape ca nu am luat mai nimic cu mine, decat ce a incaput intr-un rucsac si o geanta de voiaj – solida ce-i drept insa nu indeajuns cat sa anticipez complet viata la destinatie.
Asa s-a intamplat sa fiu mult prea imbracata in timp ce tot Amsterdam-ul facea plaja in costum de baie in parc.

Azi m-am trezit invidiind-o pe Mazilique, care pare-se ca odata cu lansarea catalogului Ikea pentru 2013 se va distra inhabitand un apartament mobilat de ei vreme de o saptamana si personalizandu-l.

Suna ca un challenge tentant. Si pot spune ca abia dupa vreo doua saptamani de stat pe taram strain pot in sfarsit sa ma acomodez si sa vreau sa mi-l transform in „acasa”.

Asa s-a intamplat ca zilele trecute am facut clatite. Asta m-a facut sa ma simt „at ease” pe masura ce ma acomodez cu pleiada de chipuri noi, cu clima… mai putin, avand in vedere ca e fix ca-n Bucuresti deocamdata, cu harababura, dar si cu posibilitatile.

Mutarea asta e fix ca prima clatita pentru mine. Mai mult ca sigur o voi da in bara.

But, oh, the thrill! :)


Full-on breakfast

Mic dejun lenes, la pranz se anunta ploaie:

Oua ochiuri, ceapa verde, branza Gouda, o versiune generica de mezel olandez, busuioc si sos chilli iute peste oua (ar trebui sa-mi aduc aminte sa pun asta mai des :) ):

Lipie de la magazinul de colt, rosii, avocado:

Liniste.


Hotpot olandez

Se spune ca bucataria olandeza nu este tocmai apetisanta si cu siguranta nu este foarte aventuroasa. Ma refer la cea de dupa introducerea magicului cartof drept ingredient. N-am avut ocazia sa dau crezare afirmatiei, dar atat timp cat ea mi-a fost comunicata de catre un olandez se poate spune ca are un dram de adevar. Aparent dish-urile pentru cina ar fi un melanj de cartofi aposi, carne nimicita sau sub forma de carnati si diverse alte legume (in principal radacinoase).

Deduc ca asta i-a impins sa devina mari fani ai altor bucatarii internationale.

Din categoria „when God gives you lemons” sau „daca tot te arunci in apa ai face bine sa inoti” ieri am avut primul botez de cina olandeza… constand dintr-un Hotpot chinezesc. Desigur, mult simplificat, dar baza era acolo.

Carne de vita, carne de pui:

Sosuri: doua si ambele pe baza de usturoi – pasta de usturoi cu sos de soia si pasta de usturoi cu sos de susan.
Radacina de lotus, ciuperci Enoki, dovlecei:

Da, se poate spune direct ca nici picioare de broasca nu mai mancasem… So much for my spirit of adventure :)

Mentionez ca inainte de asta nici nu mancasem altfel decat in joaca cu betisoare chinezesti! The real-deal is always more challenging.

Si, desigur, Hotpot-ul propriu-zis.

Un amestec de baza de supa, ulei, ardei iuti chinezesti, piper Sichuan, ulei, totul lasat sa fiarba aproximativ o ora pana cand fiecare ingredient incepe sa-ti arda gatlejul:

Ce e important de tinut minte si ce am invatat si eu este ca Hotpot-ul este nu doar o masa, este un eveniment, un mod de a-ti aduna prietenii de jur imprejur, de a manca la un loc, ca o familie. Asa ca desi masa arata relativ normal odata pusa.

Dupa ce se aduce Hotpot-ul la masa lucrurile iau o intorsatura destul de barbara.

Fiecare e invitat sa isi fiarba carnea sau legumele direct in Hotpot-ul care continua sa fiarba in mijlocul mesei (hint: legumele prind gustul picant mult mai usor decat o face carnea!).

Si bucatile fierte sunt apoi asamblate in farfurie impreuna cu sosurile. Si se mananca de-ti iese fum pe nari.

Cam asa a aratat farfuria mea, cat a ramas relativ curata :)

Da, e drept, totul a fost mult mai picant decat m-as fi asteptat, surprinzator insa, pana la finalul mesei, cu buzele in flacari si gatul asijderea, am remarcat ca mi-a si placut experienta.


Bruschete

Am mai dat peste un „ultimate cheat” recent, din pacate imi scapa firma si nici n-am avut timp sa fotografiez pachetul, pe scurt insa e un pachet de condimente asortate special pentru bruschete. Cu indicatia de a amesteca totul cuminte cu unt din belsug:

Si de a intinde pe felii de paine. Ceea ce am si facut, desi singura paine pe care o aveam la indemana era una generica:

Hop in tigaie si painea:

Si-am rumenit totul la extrem si-am consumat cu bucati de mere si de morcovi. Pentru cand nu ti-e foame, dar ti-e pofta.


Fibre cu visine

Am pofta de culoare. Am chef sa imi mananc micul dejun cu ochii asa ca am apelat la un borcan de compot de visine trantit apoteotic peste portia sanatoasa de ovaz cu lapte din fiecare dimineata.

Pe masura ce se topesc dealurile de zapada imi aduc aminte ca vine primavara.

As manca zilnic numai culori frumoase! :)


Cartofi prajiti

Viata e si asa indeajuns de complicata. Uneori trebuie sa o iei pe calea cea mai scurta, spre ceva mai mult satisfactii.

Metafore pentru sustinerea consumului de cartofi prajiti congelati :D

Cu telemea pe deasupra, garnitura de castraveti murati si un pahar de „slab alcoolizate”.

Un inceput de primavara superb tuturor!


Supa de pui :)

Din categoria supa de pui, dar nu pentru suflet, m-am avantat sa trec pe ceva lichide din cauza unei raceli extrem de enervante care m-a prins fix pe ultima suta de metri din iarna.

Pui, o groaza de legume (ardei rosu, telina, morcovi, fasole pastai, cartofiori), ceva orez pentru consistenta si paine prajita pe langa.

Nu sunt fana complicatului, asa ca asta a mers perfect !