Fotoliul nostru puf

Pentru ca am cam rarit-o cu postarile dar trebuie sa ne revenim in forma mi-am luat cateva clipe sa-mi aduc aminte de ultimul proiect reusit.

Anume fotoliul puf in care adora sa stea somnorila al nostru.

Pentru indicatii, pentru cine e curajos si nu se da in laturi de la a-si face propriul fotoliu, gasiti aici un tutorial foarte reusit care m-a ajutat pe parcurs.

http://www.videojug.com/film/how-to-make-a-bean-bag

Ce e amuzant legat de proiectul asta e faptul ca am putut alege ce material mi-am dorit pentru cele doua straturi care tin bilutele de polistiren. Nu tu vinilin sau altele asemeni.


Petice

Pe ultima suta de metri de frig, cu iarna asta care nu se da batuta, mi-am cumparat doua pulovere simpatice si m-am hotarat sa-l folosesc pe unul la un mic experiment care imi statea pe creier de ceva vreme. Mai exact mi-am dorit petice pe coate.

Oricat de comic ar putea sa para, mai ales ca-i atat de simplu, iar mie mi-a luat o vesnicie sa-mi pun acul la treaba, rezultatul mi-a fost tare pe plac. Asa ca cred ca am sa repet experimentul cat de curand.

Pentru inspiratie, aici: http://freshly-picked.com

Desi eu am sarit peste partea cu gauritul frumos inainte de a trece ata prin piele, dar asta doar pentru ca nu aveam unealta cu pricina la indemana. Ah, si am reusit sa rup un ac! :D Previzibil de altfel.


Carpeli

M-am indragostit lulea de Clarabella . Era si greu sa nu o fac. Cred ca am o pasiune nebuna pentru textile care trebuie sa-si gaseasca un outlet cat de curand. Asa ca stau frumos si o urmaresc pe aceasta frumoasa doamna care preda workshop-uri despre textile undeva departe, care planteaza, recolteaza, vopseste cu materiale naturale textilele pe care le foloseste si apoi coase, peticeste, intr-o realitate paralela si romantica.

Exista cumva si la noi asa ceva?

Cu gandul la tot ceea ce face m-a prins ideea ca ar trebui sa incep si eu sa peticesc. Intr-o lume in care e mai usor sa cumperi o varianta noua in loc sa pui un petic peste ceva vechi, e de-a dreptul revolutionar sa te opui curentului, nu-i asa?:)
Dar nu stiu daca de asta am facut-o.

Mi-am luat un cearsaf ceva cam chinuit de la Ikea (cu 3 superbe gauri), o veche fata de perna din care am incropit niste petice si m-am apucat de peticit, inspirata de una dintre modalitatile pe care Clarabella le-a folosit pe blogul propriu. Un fel de Sashiko . Ceva furat, nu invatat de unde trebuie, dar tentativa conteaza!

Ce a iesit imi aduce aminte ca poti reface. Nimic nu e stricat pentru totdeauna, ba chiar capata personalitate.


Husa mea de laptop

Iarna nu sunt singura careia ii place sa stea la caldura. Asa se intampla ca si notebook-ului meu ii place sa fie rasfatat.

Nu puteam sa nu ii dedic un scurt proiect pe care l-am terminat in cateva ore, relaxat. Ceva simplu care randuieste mintea si tine degetele ocupate.

Abia astept sa vina caldura. Sunt curioasa sa vad in ce directie o vor lua proiectele mele tricotate.

Inspiratia asteapta! :)


Cum sa tricotezi o caciula simpla

Americani ii zic „beanie” caciulii cu pricina, iar eu i-am zis salvarea mea in iarna care a inceput abia la sfarsitul lui ianuarie, dar si cand a venit nu i-a ars de gluma :)

M-am inspirat frumos din link-ul de mai jos:

Si cu ajutorul andrelelor mele drepte si loiale de 10 am terminat si caciula, pe care am incheiat-o intr-o nota ceva mai comica. Intr-atat incat mi s-a spus Oblio ceva vreme pe acasa. (hint for the kids: cine este Oblio)

Cred insa ca asta e solutia atunci cand te apuci de un proiect. Nu sa-l faci intocmai, ci sa gresesti, sa aduci o nota de personal si sa ajungi sa iubesti minunea aia de caciula (acompaniata de un fular pe gat) atat de mult incat ai zice cand o pui pe cap ca te intalnesti cu un prieten vechi.


Patura gata!

Surpriza, am reusit sa-mi termin e tricotat patura!

Mi-am investit cred 3 saptamani de munca (parte din timpul liber totusi, pentru ca job-ul full-time nu poate fi ignorat) ca sa imi termin patura si sunt mandra de ce a iesit. O serie de variatiuni pe aceeasi tema, culoare si un zambet pe buze de fiecare data cand o vad. Momentan n-am unit cele doua bucati care sunt facute pentru a acoperi in mod normal patul, ci am asezat cate una pe cele doua fotolii din camera. Dar e si asta un mod de a ma inveseli cand ma trezesc.

Amandoua sunt curcubeice si tin de cald.
Si cel mai mult ma bucur ca nu m-am lasat batuta si am dus jocul pana la capat.


Tricotez, tricotam, tricotati, trico-pam-pam-pam

Din categoria proiecte in derulare, am inceput o patura din (ceea ce nu e lana)… acril si acril cu lana, in culori diferite si grosimi asijderea. Am spus ca daca tot e sa vreau sa fac ceva de mai mare amploare, desi nu complex, de ce sa nu ma pun pe a experimenta cu diverse alaturari fistichii de textura si culoare?
Ceea ce rezulta acum e ceva demn de un curcubeu in crestere. Am planuit sa folosesc cate  14 sculuri pentru o patura dubla care se afla acum la al primul capitol. Cate 2 x 7 sculuri de culori diferite. Pana acum am: gri, violet, urmeaza portocaliu deschis (un oarecare somon) si albastru, galben, violet si roz.

Sunt la al doilea rand din prima bucata de patura si sper sa fiu ceva mai operativa daca este sa nu ma prinda iarna congelata.

Inainte, soldati!